armonie

Dimineti ametitoate amestecate cu parfum de cafea si culori magice de rasarit pe care mai mult le intuiesti decat le vezi, dupa-amiezi ravasite, ganduri amestecate in zgomotul zilnic al lumii, in continua...haotica rotire si muzica surda a sufletului, neobosit cautator de armonie si ...serile....serile prea scurte ca sa-ti odihnesti privirea avida de frumos, insetata de culori, prea obosit sa te mai cauti pe tine insuti. Atat de efemer...
Opreste om bun clipa, saruta, iubeste, priveste fiecare rasarit al vietii, fa-ti timpul prietenul tau ...

Un dar nepretuit...

De data aceasta o lucrare care nu imi apartine decat in foarte mica parte (cateva detalii ), dar care reprezinta mai mult decat un frumos obiect artizanal, este o punte peste timp, o oglindire a copilului care am fost candva, o carte cu povesti despre caldura casei parintesti, despre duiosia cu care bunicii ne indruma pasii in viata cu povete pline de talc. Intr-un dictionar ilustrat, ar putea fi foarte frumos asezat, simplu si sugestiv in dreptul cuvantului "copilarie", nu doar pentru ca este adresat unui copil, ci pentru ca e darul faurit cu maiestrie de un bunic pentru nepotul sau:

 calutul balansoar...

Calut balansoar din lemn, realizat manual

Detaliu, calut-balansoar

 

 

anul nou....

Cu privirea atintita pe cararuia serpuita ce duce spre livada si mana pierduta in spinarea mitoasa a "dulaului de curte", cutreier cu gandul aiurea...anii capilariei. Cetele de colindatori s-au mai imputinat, iar zapada abia ajunge de un saniusi pe trotuarul din fata portii si un omulet de zapada efemer, dar.....trosnetul lemnelor in soba, spune mereu aceleasi povesti cu talc, iar casa...casa in care mainile calde framanta cozonaci pufosi, fie ele ale mamei sau ale bunicii - dupa varsta ochilor care le privesc - ...e la fel de primitoare, desi timpul hain a lasat urme pana si in peretii fara viata. Pentru ca, pana la urma, si casa are o viata a ei, la fel de plapanda ca si a noastra si tot atatea istorii de spus cat si bunicii, care cu blandete in priviri si dor in suflet, stau la feresti si asteapta ceata vesela de nazdravani ce le umple casa de rasete si chicoteli si inima de bucurie.
Tresar si ma trezesc din visare. Se mai aud si azi zurgalai si s-or mai auzi, multa vreme de-acum inainte. Si-mi rade inima de bucurie, vazandu-mi strengarul uimit de harmalaia starnita de venirea noului an. In ochii lui mari, se nasc aceleasi mirari , incep si pentru el descoperirile si fascinatiile copilariei: mosi, spiridusi si zane pline de bunatate, care, desi isi mai schimba infatisarea pe masura ce crestem, raman acolo undeva, intr-un colt al inimii. Si fiecare zapada, fiecare an nou, deschide pentru o clipa sipetul fermecat si-i scoate la iveala.
Sa aveti un an nou fermecat si plin de povesti cu zane bune!

Frânturi de poveste



Ne-am dezmorţit de tot...neobosite zmee colorate şi morişti de vânt ţin isonul râsetelor de copii.

E greu sa le mai ţi pasul. 

Mai furăm din când în când cate-un chiot de veselie, să-l punem la loc sigur, pentru când ne e dor ...

Fericirea copiilor scăldaţi în raze calde de soare e molipsitoare...aşadar, o părticica, oricât de mica, din ea trebuie păstrată într-un sipet fermecat şi gustat cu încredere atunci cand uitam să zambim:




rame lemn decorate cu tehnica "quilling"

 



Traditii

Primavara...anotimp al renasterii...aduce cu ea o sarbatoare, care, cu siguranta, nu in mod intamplator e ...a Invierii. Si in fiecare an, de Paste, reinvie amintirea celor dragi, pecati dintre noi,  pe care ii purtam in suflet pentru totdeauna.

Anul acesta...primul Paste...fara bunica.

Dar, asa cum ea facea de fiecare data din aceasta sarbatoare un motiv de liniste, de frumos si bucurie, asa o face si acum, pentru ca ea ne-a daruit traditiile, si in aceste zile m-am bucurat ca pot fi mai aproape de ea, pastrand aceste traditii, pe care, in ochii nostri de copii, ea le ridica la rang de arta. Si pentru fiecare avea un mic secret.
Azi, vi-l dezvalui pe cel care, in vremea copilarie, ma fascina mai mult decat oricare altul: incondeiatul oualor.

Se intampla cam asa:

Alegea cateva oua, de preferinta albe, fara pete sau alte defecte, le spala bine si le fierbea cu grija la foc mic cu un praf de sare:



Isi punea la indemana un "ciorap fin", o foarfeca, o lingura mare cu coada lunga, vopseaua traditionala - "galus" pe atunci -, cateva frunze de patrunjel, leustean, salcam sau alte verdeturi cu frunze frumoase si un ghem de "macrame":

De aici incepea distractia. Taia o bucata de ciorap, cat sa intre un ou si sa ramana putin pentru legat.

Oul trebuia sa fie umezit, daca se racise si uscase intre timp, ca sa se lipeasca frunza..., :

iar bunica aseza cu migala frunza pe suprafata lui,

 dupa care il impacheta ca prin farmec, cu mare atentie sa nu se faca frunza "cocolos" ca nu mai iesea desenul si il lega bine cu ata:

De acum mai ramanea se le "moaie" in "vopsa", le scoatea cu grija cu lingura cea mare si le aseja pe o hartie ca sa se raceasca:

Le lasa putin sa se racoreasca, sa poti pune mana pe ele, dar nu prea mult , ca frunza oparita daca se usca, se lipea de coaja si nu se mai putea desprinde frumos.

Apoi taia legatura, indeparta frunza si ungea oul cu putina untura, sa aibe luciu:

Asta se intampla joi. In Vinerea Mare se coceau pastile cu colace aurii, cozonacii si se facea drobul. Nu ne ramanea decat sa ne adunam cu totii, pregatiti cu lumanarele de Inviere, iar dupa ce ne intorceam cu lumina acasa, "sedeam" jur imprejurul mesei gatite cu multa dragoste, pentru a sarbatori Sfintele Paste, cum altfel mai frumos decat cu toata familia la un loc.



...ai ramas cu tot ce ai avut mai bun in inimile noastre...

HRISTOS A INVIAT!

Aniversare, prilej de creativitate

Veselie mare intre pitici, atunci cand e rost de tort si de baloane colorate. Nu mai vorbim de magia cadourilor care, trebuie sa recunoastem, multora dintre noi ne da tarcoale si cand am pasit de mult pragul maturitatii. Dar copiii au un mod special de a se manifesta. Ei sunt necrutator de sinceri uneori si pe cat de exaltati sunt de o jucarie pe care o asteptau demult, pe atat sunt de vizibil dejamagiti de un dar care, din punctul lor de vedere, nu le e de folos sau il au deja acasa.

Asa ca pentru a fi sigura de un cadou unic, pentru aniversarea unui pitic din gasca noastra, mi-am pus imaginatia si indemanarea la treaba. Ceva vesel, dar si folositor, care sa nu ramana uitat intr-un raft. Timpul era destul de limitat, pentru ca am aflat doar cu cateva zile inainte.

mmm!...aha!...o cutie si putina hartie colorata -  se contura deja in mintea mea un cadou, zic eu, dragut si util:

pentru a face cadoul si mai special, l-am personalizat:

... cateva detalii vesele:







Si gata! O pusculita haioasa pentru un pusti simpatic!

La multi ani, Edi, a fost o zi superba!

Ambiental

     Incerc din rasputeri in fiecare primavara sa castig cursa de viteza a timpului, sa cuprind in priviri tot verdele crud revarsat jucaus prin gradini, culorile ametitoare imprastiate ca-n desene de creta pe asfalt, de maini gingase, si dansuri acrobatice pe cerul de opal. Dar, ca si cum natura isi protejeaza secretele inmuguririi cu strajeri vicleni,  an de an privesc neputincioasa cum explozia naturii se petrece negresit cand eu intorc privirea.
    

     Poate as putea sa mai tin primavara in loc, invitand-o in casa...

Pentru mai tarziu

Singurul lucru pe care il putem purta cu noi indiferent de vreme, de varsta, de conjuncturi si de starea de spirit sunt  amintirile. De multe ori ne risipim energia si timpul pe lucruri, care incepand de maine nu mai au nici o valoare si de multe ori "costa" prea mult. Exista undeva in copilaria noastra, o povata, care ne spunea sa incercam sa facem lucrurile in asa fel incat seara la culcare sa putem zambi si sa fim mandri de noi, iar a doua zi sa incercam un pic si mai mult;

Cele mai importate lucruri sunt acelea care persista in memoria noastra asemeni unei fotografi reusite si sunt adaptate la personalitatea si asteptarile fiecaruia dintre noi fie ca e vorba de oameni, de locuri, de realizari sau de simple trairi. Totul este sa adunam cat mai multe si la sfarsitul fiecarei zile sa adomim zambind.

Pentru o persoana deosebita si mamica grijulie, am facut o rama din carton decorata cu elemente quilling, vesele, potrivite pentru amintiri dulci cu fetita ei:





martisor

Cand apare prima data in cale, simti taisul gerului, dar parca nu mai e atat de ascutit, ramane doar aroma proaspata care pastreaza vie dorinta zapezii penru mai tarziu, dar trezete simturile "verzi". Un amestec cuceritor impletit din melancolia omului de zapada si vitalitatea tanarului fir de iarba. Poate de aceea e deseori asociat copilariei, energiei debordante a puiului dornic sa creasca, inocentei si puritatii. Ultimul suflu al zapezii, aduce primul semn al soarelui de primavara:

 combinatie de quilling si stitching

To remember...

        Langa puiul de om lumea se umple de lucruri colorate si intamplari hazlii si intrii in jocul lui nu doar ca sa-i fi partener de distractie ci pentru ca devine ceva firesc, ceva ce iti doresti cu adevarat. 

Asa ca, pentru un eveniment deosebit cum e botezul, imediat m-am gandit ca trebuie sa fie ceva care peste ani sa-l imbie si pe el din nou la joc, sa revina pentru cateva clipe intr-o lume pe care el a creat-o cu gingasia lui. 

Astfel, privind iar lumea prin ochii lui, am mai descoperit ceva nou: stitchingul (embroidery on paper - broderie pe hartie). Si pentru ca evenimentul a fost restrans, alaturi doar de cativa oameni dragi, am avut ocazia sa fac un suvenir dragut si destul de elaborat care a avut cateva elemente tematice: numele, o fotografie, si nelipsita ursitoare (aspectul de bunicuta indragita si inteleapta m-a incurajat sa cred in sufletul de mama ca ii va ursi numai de bine)

paper fun

Am descoperit recent un nou joc colorat si foarte distractiv care incepe cu cateva fasii de hartie colorata, putin lipici si entuziasm de gradinita, dar daca adaugi multa rabdare, indemanare si talent pot rezulta lucruri deosebite cum sunt cele de aici. Tehnica se numeste quilling, iar eu, dupa cateva incercari am reusit sa-mi fac propria barcuta:

"Daca vrei sa construiesti un vapor, nu aduna oamenii sa-ti care lemnul, ci invata-i sa le fie dor de marea indepartata." A de Saint-Ex