marți, 26 aprilie 2011

Traditii

Primavara...anotimp al renasterii...aduce cu ea o sarbatoare, care, cu siguranta, nu in mod intamplator e ...a Invierii. Si in fiecare an, de Paste, reinvie amintirea celor dragi, pecati dintre noi,  pe care ii purtam in suflet pentru totdeauna.

Anul acesta...primul Paste...fara bunica.

Dar, asa cum ea facea de fiecare data din aceasta sarbatoare un motiv de liniste, de frumos si bucurie, asa o face si acum, pentru ca ea ne-a daruit traditiile, si in aceste zile m-am bucurat ca pot fi mai aproape de ea, pastrand aceste traditii, pe care, in ochii nostri de copii, ea le ridica la rang de arta. Si pentru fiecare avea un mic secret.
Azi, vi-l dezvalui pe cel care, in vremea copilarie, ma fascina mai mult decat oricare altul: incondeiatul oualor.

Se intampla cam asa:

Alegea cateva oua, de preferinta albe, fara pete sau alte defecte, le spala bine si le fierbea cu grija la foc mic cu un praf de sare:





Isi punea la indemana un "ciorap fin", o foarfeca, o lingura mare cu coada lunga, vopseaua traditionala - "galus" pe atunci -, cateva frunze de patrunjel, leustean, salcam sau alte verdeturi cu frunze frumoase si un ghem de "macrame":

De aici incepea distractia. Taia o bucata de ciorap, cat sa intre un ou si sa ramana putin pentru legat.

Oul trebuia sa fie umezit, daca se racise si uscase intre timp, ca sa se lipeasca frunza..., :


iar bunica aseza cu migala frunza pe suprafata lui,


 dupa care il impacheta ca prin farmec, cu mare atentie sa nu se faca frunza "cocolos" ca nu mai iesea desenul si il lega bine cu ata:





De acum mai ramanea se le "moaie" in "vopsa", le scoatea cu grija cu lingura cea mare si le aseja pe o hartie ca sa se raceasca:




Le lasa putin sa se racoreasca, sa poti pune mana pe ele, dar nu prea mult , ca frunza oparita daca se usca, se lipea de coaja si nu se mai putea desprinde frumos.
Apoi taia legatura, indeparta frunza si ungea oul cu putina untura, sa aibe luciu:





Asta se intampla joi. In Vinerea Mare se coceau pastile cu colace aurii, cozonacii si se facea drobul. Nu ne ramanea decat sa ne adunam cu totii, pregatiti cu lumanarele de Inviere, iar dupa ce ne intorceam cu lumina acasa, "sedeam" jur imprejurul mesei gatite cu multa dragoste, pentru a sarbatori Sfintele Paste, cum altfel mai frumos decat cu toata familia la un loc.



...ai ramas cu tot ce ai avut mai bun in inimile noastre...

HRISTOS A INVIAT!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu